se făcuse cald în cameră
prin filtrul luminii difuze rulau
pe zid
proiecții alb negru/ semănau cu tine la 3 ani când
mi-ai spus că moș crăciun coboară din televizor
nu vine pe coș că s-ar murdări de funingine și el este atât de curat
cerul părea atunci un abstract inutil
la 14 când ți-ai privit fotografia din cartea de identitate
ca pe un trofeu câștigat în urma unei concurențe acerbe cu boala
arăt mai mare și sănătos / te-ai încurajat
a trebuit să scot din mine un zâmbet cum mi-aș fi scos măseaua de minte
după o anestezie totală
la 18 când m-ai întrebat ce să faci cu maturitatea dacă ea înseamnă
pat și pernă
insomnie și frică
am pus muzică aveam nevoie de ceva să creeze
aparența magiei
ca să crezi că și mâine e o zi
în marginile căreia să-ți faci loc chiar dacă
unii te-ar ridica de pe scaunul tău
să stea ei ori te-ar împinge să cazi

destinul nostru e o sală de tribunal
întotdeauna se va găsi un procuror să acuze că gândim prea mult
și trăim prea puțin
un judecător să ne judece răsfoindu-ne anii ca pe niște file de dosar
un avocat rătăcind printr-o mașinărie de argumente false
și privitori distrați ori empatici după cum și-au făcut sau nu
somnul de frumusețe
tu lasă supărarea deoparte și noaptea târziu
când nu ne vede nimeni
coboară-ți umbrele de pe ziduri
intră pe sub pielea mea
și culcă-te unde vrei
că te voi duce din nou cum te-am dus
nouă luni